Ce pacat.
Am fost la un pas sa nu mai vin.La un pas sa adorm pe plaja cu Lupu'.Daca adormeam sigur plecau fara mine.
Cand am ajuns nu-mi gaseam locul...iar dupa 10 zile mi-am dat seama ca locul meu e acolo:cafea si integrame la pranz in White Horse,plaja pana la apus,petrecut pana in zori si apoi somn.
Am plecat de acasa cu ceva ramasite de sentimente...le-am pierdut si pe alea si ma simt mai libera ca niciodata.M-am intors totusi cu un dor imens de mare.
Am auzit povesti,am cunoscut oameni noi,mi-am vazut prietenii cum se schimba in modul in care anticipasem.
M-am plimbat cu politia,am facut piramide de tequilla,am darmat o piramida din pahare de bere apoi m-am ascuns in baie...si multe altele.
Intr-o zi am sa ma intorc.Cat mai curand.
Vreau sa le multumesc celor care mi-au facut 'marea' mai frumoasa...pentru ca e si vina lor ca m-am simtit bine.
Dianei-pentru ca e acolo...e tot acolo si dupa 11 ani
Alexandrei-pentru ca in orice situatie va zambii
Ralucai-pentru ca a reusit sa nu ma bata...chiar daca as fi meritat
Oancea-pentru ca a avut grija sa dorm invelita,pentru ca a zacut si el cu mine si pentru ca e cel mai frumos!!!
Radu-pentru cel mai bun masaj ever!
Oana si Cretu-pentru ca sunt foarte draguti amandoi...si pentru ca nu m-au chemat si pe mine cand i-a fost rau lui Cretu...mi-ar fi stricat starea!
Clau si Alexandra-pentru ca sunt fratimiu si cumnata mea...
Marzan-pentru ca a ramas pana la sfarsit cu noi
Robert&Andrei-pentru ca ne-au dus la Bucuresti cu masina
Lupu-pentru ca am avut si eu un rasarit normal:fara tipete,urlete,scandaluri pe plaja;un rasarit linistit in care am auzit doar valurile.Aproape ca am uitat(sau poate nu am stiut niciodata)cum e sa imparti un Kent lung si sa nu zici nimic.