Nici astăzi sufletele nu s-au deschis
Îndeajuns de mult încât să primească lumină.
Sensibilitatea la culoare pălea de vre-o săptămâna.
Atât de grei şi negri,norii pluteau deasupra omenirii
Gata de frutuna.
Nevroza coborâtă din spărturile cerului
Te făcea mai mult şi mai mult să-ţi pierzi minţile.
Albastrul fosforescent şi violent dădea un aer de
Morgă străzilor cu flori de castan.
Copii cu ochi mari,închişi,ca pictaţi de Tonitza se legănau
Pe roţile legate cu lanţuri de fier.
Zgomotul metalic acompaniat de tunete parcă prevestea un apoteotic sfârşit.
Cling…cling..cling…
Atât de sufocant,metalic şi rece.
Cling!
Fulgerele au început să străbată cerul.Copiii cu ochi mari de tuci au fugit.
Vine.Simţi?
5 comentarii:
bravo mai:) imi place.
danke>:D<
Ai descris aici dispoziția mea din ultimele două săptămâni... și ai făcut-o sublim! :X :))
Se vede că estem frătâni :>
Știi, că tot vorbeam noi mereu de acea "synchronization of our series of [un]fortunate events"... :D
Hăg la matale, și dixtracțiune să ai la Cluj :*
imi place muuult.
abia astept sa te vad sa mi povestesti cum a fost>:D<
Trimiteţi un comentariu