vecinu' meu

este a suta oară când zboară borcane
de la etaj şi se fac ţăndări pe trotuar.
de fiecare data când pierde ceva,sau
pe cineva
vecinul meu aruncă borcanele în care-şi ţinea
amintirile pe geam.
şi acele amintiri dispar.

apoi pleacă în călătorii lungi cu fiecare
ţigară fumată şi cu fiecare femeie
minionă şi brunetă pe care o întâlneşte.

am avut mereu o problemă cu iubitele lui.
ele au fost mereu în borcanele mele cu oameni
pe care nu i-am suportat din timpul
genezei.

vecinu' meu mănâncă mult unt de arahide
şi în borcanele goale-pe care nu le spăla-
îşi lipeşte amintirile.
după ce lipeşte mai multe amintiri într-un borcan
vine la mine să citim desenele din interior.
e că şi cum am citii în cafea,
doar că citim trecutul,format din bucăţele de
oameni.

acum că borcanele sunt ţăndări...
mă duc să-l ajut la împachetat.pleacă.
şi mereu mi-am dorit să plec şi eu cu el.
măcar odată.