în urma lor rămăseseră cioburi
şi pânze maltratate pe care culoarea
fusese aruncată din ură.
în fiecare zi toate erau la fel,
iar distanţa părea să crească odată
cu frigul teribil de afară.
jucau în fiecare zi aceeaşi piesă
încât publicul învăţase replicile
şi îi corectau la fiecare greşeală.
boris murise în timplul unei operaţii
iar moreen...moreen se apucase de heroină.
moreen fusese prima mea iubită.
cu ea am fumat pipe imense de opiu,
am mâncat portocale şi
am pictat sute de tablouri.
acum era o târfă tristă...
dar asta este cu totul altă poveste.
a trebuit să mă despart de trupă,
să mă transfer la un teatru din alt oraş
pentru că îmi plăcuse peisajul de acolo.
defpat îmi găsisem un iubit.
iar acum îmi era dor de trupa mea de teatru
cu care jucam în spectacole ieftine şi pupincuriste
doar pentru ca după lăsarea cortinei să
mâncăm portocale şi să fumam pipe cu opiu
cântând cântece de munte.
nu îmi dădeam seama dar încet încet în jurul meu
perdele groase de haos coborau din tavan
precum cortina teatrului.
fuseseră câteva zile frumoase
-da,după ce am suferit ani de zile pentru moreen
câteva zile de fericire păreau ambrozia zeilor-
totul părea atât de nesigur şi simţeam gustul
prăbuşirii pe buzele arse de frig.
panta avea să fie abruptă,dar nu conta.
trebuia să-mi învăţ rolul căci mâine
jucăm într-o piesă rolul unei şcolărite
cu o viaţă dulce ca o bomboană fondantă.
după spectacol voi vărsa şi fierea din mine,
apoi am să adorm cu neuronii mai relaxaţi ca
niciodată în încercarea dea a
nu mă gândii.
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu