Free-IQTest.net - IQ Test
luni, 28 decembrie 2009
duminică, 27 decembrie 2009
... de atunci am urât teatrul
modul în care le-a fost dor oamenilor de noi
era din ce în ce mai bizar/parcă le era foame
şi ar fi rupt bucăţi imense din noi
cu dinţii lor albaştrii şi ascuţiţi.
niciodată nu citisem ziarele cu critici
adresate spectacolului nostru ieftin de comedie
şi niciodată nu băusem cu specatorii după reprezentaţie
mergeam mereu în apartamentul ingesuit din mansardă
şi mâncam portocale fumând pipe interminabile
cu opiu.
spectacolul se născuse din dorinţa de a
pleca prin lume/sau a ne simţii iubiţi de cineva
acum aveam şi bani de mâncare şi de apa caldă.
într-o zi o maşină a dat peste Boris şi i-a rupt
un picior/o coastă.două luni nu am mai dat
nicio reprezentaţie.când am rămas fără bani
ne-am urcat din nou pe scenă cu sentimentul ăla
scârbos de lene şi dezgust.
dar oamenilor le fusese dor de noi.
iar acum ne păreau mă hidoşi ca niciodată.
erau ca nişte melci roz fără cochilie
ce se târau pe sub scanuele albastre din teatru.
specatacolul avea din ce în ce mai puţini specatori.
piesa era deja fumată.
regizorul ne-a aruncat o frânghie şi ne-am căţărat pe ea.
acum eram actorii cuiva.târfele ieftine care jucau după
cum dicta peştele.zâmbeam,plângeam,căram tăvi până ne
ieşea de nota 10.
cu toţii îl urăm dar aveam nevoie de apa caldă,portocale
şi pipe cu opiu.specatatorii nu mai râdeau şi sunetul
cortinei ce cădea după ultima replică era ca
un clopoţel salvator.
de atunci am urât teatrul.
era din ce în ce mai bizar/parcă le era foame
şi ar fi rupt bucăţi imense din noi
cu dinţii lor albaştrii şi ascuţiţi.
niciodată nu citisem ziarele cu critici
adresate spectacolului nostru ieftin de comedie
şi niciodată nu băusem cu specatorii după reprezentaţie
mergeam mereu în apartamentul ingesuit din mansardă
şi mâncam portocale fumând pipe interminabile
cu opiu.
spectacolul se născuse din dorinţa de a
pleca prin lume/sau a ne simţii iubiţi de cineva
acum aveam şi bani de mâncare şi de apa caldă.
într-o zi o maşină a dat peste Boris şi i-a rupt
un picior/o coastă.două luni nu am mai dat
nicio reprezentaţie.când am rămas fără bani
ne-am urcat din nou pe scenă cu sentimentul ăla
scârbos de lene şi dezgust.
dar oamenilor le fusese dor de noi.
iar acum ne păreau mă hidoşi ca niciodată.
erau ca nişte melci roz fără cochilie
ce se târau pe sub scanuele albastre din teatru.
specatacolul avea din ce în ce mai puţini specatori.
piesa era deja fumată.
regizorul ne-a aruncat o frânghie şi ne-am căţărat pe ea.
acum eram actorii cuiva.târfele ieftine care jucau după
cum dicta peştele.zâmbeam,plângeam,căram tăvi până ne
ieşea de nota 10.
cu toţii îl urăm dar aveam nevoie de apa caldă,portocale
şi pipe cu opiu.specatatorii nu mai râdeau şi sunetul
cortinei ce cădea după ultima replică era ca
un clopoţel salvator.
de atunci am urât teatrul.
duminică, 20 decembrie 2009
joi, 10 decembrie 2009
Shoot me!
| What type of person do you attract? Your Result: You attract artsy people! Those free spirited artists with great imaginations find you interesting. They are usually interesting themselves, so its not a bad thing, but they CAN be a bit wifty and choose odd goals. If you like life to always be a bit 'different' from the norm, but not too extreme in any one direction, these are the people for you. If you seek logical decision making skills and good money management, you may want to change something in the way you appear. Artsy people are fun for adventure and exploring, so, have fun! (smoking weed helps too) | |
| You attract unstable people! | |
| You attract Yuppies! | |
| You attract geeks! | |
| You attract models! | |
| You attract rednecks! | |
| What type of person do you attract? Quiz Created on GoToQuiz | |
De parca nu stiam:))
pictorasi,tatuatori,scriitori,WTF is next?a drummer?sau un chitarist?=))
luni, 7 decembrie 2009
Natural in jungla...de ciment.
Printre şiroaiele luminoase de maşini
şi trume de oameni inegriti de umbrele
nopţii din muşuroiul de ciment,
o ultimă scenă de natură criminală
generată de cel mai primar instinct:
cel de a supravieţuii.
Pe cimentul rece fulgi albi de înger.
Cu ghearele infipre adânc în leşul
unui porumbel,un uliu se hrăneşte.
Îngroapă-n pipeptul cald un cioc de lame
şi smulge cu putere ultima suflare albă.
Înghite lacom inima,plămânii şi ficatul.
Doi trecători îl sperie şi-şi întinde aripile
lunigi şi negre ca pe o pelerină a morţii.
Un fenomen atât de firesc provoacă greaţă
animalelor bipede,ce parcă nu-şi amintesc
de modul în care se mănâncă între ele.
E totuşi ultima minune între cuştile
de beton,un fel de aducere aminte
a unei epoci primitive,privită cu dezust.
Dar nu-i nimic mai firesc decât un uliu
hrănindu-se cu un porumbel în mijlocul
junglei,astăzi de asflat.
Apoi uliul se-ntoarce învingători,tronând
pe pradă sa ca un măreţ monarh.
Cel puternic supravieţuieşte,mănâncă.
E cel mai evident semn că natrua
nu trebuie privată de libertate,ci de oameni.
Ea va rămâne neschimbată,şi uliul va
vâna în continuare porumbei,
chiar şi în oraşe,fără să-i pese de
oamenii ce-l privesc scârbiţi,uitând de
unde au plecat de fapt.
Sfârşitul va venii abia atunci când
uliul va intra în supermarket
şi va cere un pui crescut cu chimicale
într-un spaţiu de 10 cm pătraţi,
ambalat în ţiplă.
şi trume de oameni inegriti de umbrele
nopţii din muşuroiul de ciment,
o ultimă scenă de natură criminală
generată de cel mai primar instinct:
cel de a supravieţuii.
Pe cimentul rece fulgi albi de înger.
Cu ghearele infipre adânc în leşul
unui porumbel,un uliu se hrăneşte.
Îngroapă-n pipeptul cald un cioc de lame
şi smulge cu putere ultima suflare albă.
Înghite lacom inima,plămânii şi ficatul.
Doi trecători îl sperie şi-şi întinde aripile
lunigi şi negre ca pe o pelerină a morţii.
Un fenomen atât de firesc provoacă greaţă
animalelor bipede,ce parcă nu-şi amintesc
de modul în care se mănâncă între ele.
E totuşi ultima minune între cuştile
de beton,un fel de aducere aminte
a unei epoci primitive,privită cu dezust.
Dar nu-i nimic mai firesc decât un uliu
hrănindu-se cu un porumbel în mijlocul
junglei,astăzi de asflat.
Apoi uliul se-ntoarce învingători,tronând
pe pradă sa ca un măreţ monarh.
Cel puternic supravieţuieşte,mănâncă.
E cel mai evident semn că natrua
nu trebuie privată de libertate,ci de oameni.
Ea va rămâne neschimbată,şi uliul va
vâna în continuare porumbei,
chiar şi în oraşe,fără să-i pese de
oamenii ce-l privesc scârbiţi,uitând de
unde au plecat de fapt.
Sfârşitul va venii abia atunci când
uliul va intra în supermarket
şi va cere un pui crescut cu chimicale
într-un spaţiu de 10 cm pătraţi,
ambalat în ţiplă.
marți, 1 decembrie 2009
Ultimul cadru
Scena era impobilizata încet,încet
de razele albe şi reci ale bliţului.
Era cea mai frumoasă/dar cea mai jalinca dintre
toate imaginile de până atunci.
Boris dormea cu mâna amorţită sub trupul
încă plin de sărutări al iubitei lui.
Visa la viitor şi-şi contruia planuri cu teul
şi pana de poet.Dar era orb şi surd şi mut.
Ce nu vedea/auzea era întipărit ca o cicatrice
adâncă pe filmul subţire.O cicatrice pe negativ.
O dâră lungă şi neagră ce se aşternuse iremediabil
în jurul trupului cu forme pline ce se răcea
devenind inert.
Boris visa la fel de inconştient că atunci
când era treaz.
Niciodată nu văzuse urmele mâinilor ce-i
atinseseră iubita de atât de multe ori.
Niciodată nu auzise scrâjnutul inimii ei
zdrobite de sentimentul acut de vină.
Niciodată nu putuse să vorbească cu mintea ei,
prea absorbită în păcatele comise.
Dacă ar fi ştiut ar fi murit încet ca o cometă
ce agonizează sute de ani.
Ea nu i-a spus nimic.Îl iubea.
Îi iubea prea mult cuvintele.Dar nu-o iubea
atât de frumos pe cât ar fi vrut.
Boris adora şi pământul pe care fiinţa ascunsă în
corpul ce zăcea lângă el călca.
L-ar fi omorât.L-ar fi omorât.L-ar fi omorât.
Sentimentul de vinovăţie o consumase atât de mult
încât îi smulsese sufletul inegrit de corp.
Zvâcniri slabe ale muşchilor o trimiseseră
deasupra scenei.
Prima şi ultima lor întâlnire.Acum plutea,mai femeie
şi mai iubită ca niciodată deasupra trupurilor lor.
Un ultim sărut pe buzele amorţite de extazul zilelor.
O ultima apăsare pe declanşator:diafragma deschisă,
bliţ,lumină,imagine captată,diafragma închisă.
Întuneric,purgatoriu,linişte,răsărit.
de razele albe şi reci ale bliţului.
Era cea mai frumoasă/dar cea mai jalinca dintre
toate imaginile de până atunci.
Boris dormea cu mâna amorţită sub trupul
încă plin de sărutări al iubitei lui.
Visa la viitor şi-şi contruia planuri cu teul
şi pana de poet.Dar era orb şi surd şi mut.
Ce nu vedea/auzea era întipărit ca o cicatrice
adâncă pe filmul subţire.O cicatrice pe negativ.
O dâră lungă şi neagră ce se aşternuse iremediabil
în jurul trupului cu forme pline ce se răcea
devenind inert.
Boris visa la fel de inconştient că atunci
când era treaz.
Niciodată nu văzuse urmele mâinilor ce-i
atinseseră iubita de atât de multe ori.
Niciodată nu auzise scrâjnutul inimii ei
zdrobite de sentimentul acut de vină.
Niciodată nu putuse să vorbească cu mintea ei,
prea absorbită în păcatele comise.
Dacă ar fi ştiut ar fi murit încet ca o cometă
ce agonizează sute de ani.
Ea nu i-a spus nimic.Îl iubea.
Îi iubea prea mult cuvintele.Dar nu-o iubea
atât de frumos pe cât ar fi vrut.
Boris adora şi pământul pe care fiinţa ascunsă în
corpul ce zăcea lângă el călca.
L-ar fi omorât.L-ar fi omorât.L-ar fi omorât.
Sentimentul de vinovăţie o consumase atât de mult
încât îi smulsese sufletul inegrit de corp.
Zvâcniri slabe ale muşchilor o trimiseseră
deasupra scenei.
Prima şi ultima lor întâlnire.Acum plutea,mai femeie
şi mai iubită ca niciodată deasupra trupurilor lor.
Un ultim sărut pe buzele amorţite de extazul zilelor.
O ultima apăsare pe declanşator:diafragma deschisă,
bliţ,lumină,imagine captată,diafragma închisă.
Întuneric,purgatoriu,linişte,răsărit.
Ai trait degeaba+frustrarea zilei
Ai trait degeaba daca n-ai ascultat macar o piesa de la Trooper.Da cocalare,chiar si tu.Acu dati-ma in judecata.
Nu,serios vorbind concertul in memoria lui Adi Popa si Schija din Targoviste a fost unul superb si foarte emotionant.Numai un om care si-a pierdut doi prieteni poate stii ce emotii au avut oamenii asa pe scena.
And some pictures to remember...
FRUSTRAREA:
Niciodata nu mi-au placut prietenii prietenilor mei.Gen oamenii aia insuportabili carora li se spune jumatate.Si de cele mai multe ori am avut dreptate.
Deci cum era?"Hey!Hey!You!You!I don't like your girlfriend!"
si FRUSTRAREA BONUS
Multumim CUI TREBUIE pentru ca nu am avut mai multe concerte de calitate in Tgv city.
MA PIS PE EA DE POLITICA!Nu mai vreau afise electorale,discutii de cacat la televizor si oameni prosti care dau bani ca sa fie votati.Toti pana la unu sunteti niste m**sti!
Nu,serios vorbind concertul in memoria lui Adi Popa si Schija din Targoviste a fost unul superb si foarte emotionant.Numai un om care si-a pierdut doi prieteni poate stii ce emotii au avut oamenii asa pe scena.
And some pictures to remember...
FRUSTRAREA:
Niciodata nu mi-au placut prietenii prietenilor mei.Gen oamenii aia insuportabili carora li se spune jumatate.Si de cele mai multe ori am avut dreptate.
Deci cum era?"Hey!Hey!You!You!I don't like your girlfriend!"
si FRUSTRAREA BONUS
Multumim CUI TREBUIE pentru ca nu am avut mai multe concerte de calitate in Tgv city.
MA PIS PE EA DE POLITICA!Nu mai vreau afise electorale,discutii de cacat la televizor si oameni prosti care dau bani ca sa fie votati.Toti pana la unu sunteti niste m**sti!
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)