pasii nostri curgeau tacuti printre
norii aia interminabili de stele.
sute de meteori si comete ne vajaiau
pe langa urechi iar tu incercai
sa-mi spui ceva.
mai tii minte noaptea aia cand
culegeai cozi de stele si mi
le prindeai in parul despletit?
mi-ai spus ca ma iubesti cand
incercam sa-ti explic faptul ca universul
nu ne vrea hoinari prin galaxie
si ca nesabuinta noastra ne va curma
vietile.
iti leganai genele pe obrazul meu
spunandu-mi ca ai renunta la eternintate
pentru a-ti petrece o ultima zi cu mine.
erai atat de naiv in vorbele tale de copil
nestiind ca eternitatea nu exista
si ca dragostea noastra era la fel de
stralucitoare si de scurta durata
ca un meteor ratacit prin constelatia lui perseu.
dar era atat de toamna si cerul ala
rece atat de negru incat ne inghitea pe amandoi...
pluteam prin cosmos ca niste licurici fara felinare
purtand praful stelelor pe buzele noastre
crezand ca lumea e sortita sa se inchine iubirii noastre.
ce nu stiam era ca ploile de comete ne pot trmite
pe fiecare in alt colt de univers.
iti explicam,dar tu continuai sa-mi canti
despre dragostea noastra eterna
in timp ce ieseam pe sub
maneca lui perseu.
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu