bad timing

dramele unui om sunt ca mânuţele mici şi verzi ale brazilor
îşi întind degetele spre ceaţa cu armoa de vată pe băţ
ce se apleacă peste ei cu intenţia de ai sufoca
încet încet încet

cred că am probleme cu latura temporală a
existenţei mele inutile
cu timpul care se sincronizează prost cu necesităţile mele
pe moment.

întâlnesc oameni pe care ar trebuii să îi întâlnesc
peste ani ca să îi înţeleg
şi simt cum mi-se strânge stomacul într-un ghem de
sârmă ghimpată când toate nenorocirile îmi bat la uşă

cele mai infecte laturi ale mele ies la iveală clar
ca nişte copaci pe un câmp infinit de maci.
mi-aş dori să mă resetez total
şi să nu mai am parte de acel "bad timing"
în fiecare întâmplare a vieţii mele
agăţată de mânuţele alea verzi

brazii se inegresc de funingine
iar din mânuţele lor verzi nu rămân decât crengi
şi macii se ofilesc sub ploile acide
în fond nu contez/sunt doar un pion
neimportant/un nimic în formare